Prin acest film nu vreau sa aduc o acuza la adresa nimanui, ceea ce vreau sa arat prin acest film este greu de explicat, poate si greu de inteles. Oarecum traim acum intr-o perioada (2011) in care Romanii sunt mereu acuzati ca nu stim sa facem una alta, nu stim sa ne iubim tara si nu stim sa traim… sau etc… Acest film mi-a aratat oarecum o identitate a noastra, o identitate a unui popor pajnic, care stie sa iubeasca, stie sa fie bland cu cei ce il asupresc. Cred ca astazi asistam la o doza mare de ser care lumea incearca sa ni-l injecteze sa ne faca mai musculosi, mai fortosi si mai aratosi… dar ca si natiune suntem niste oameni blanzi, oameni care stim sa plangem, sa ne rugam lui Dumnezeu, sa ridicam capul sus si sa continuam in teama de Dumnezeu. Orice religie am fi, ortodoxi, catolici, baptisti, etc, cred ca dragostea de Dumnezeu aratata in dragostea de aproape este cea care poate reface natiunea asta o perla. Sa ne iubim unii pe altii si sa iubim chiar si acel om care ne palmuieste acuma… ok, e un documentar istoric, greu de digerat, de ascultat, si va doresc putere sa iubiti.
